De-a lungul a doar 5 ani homo sapiens sapiens s-a transformat în...

De-a lungul a doar 5 ani homo sapiens sapiens s-a transformat în homo smartphonicus schizophrenicus

161

Mai țineți minte că până în 2013 principalele probleme și cercetări aveau ca scop limitarea fenomenului BYOD (Bring Your Own Device), a folosirii laptop-urilor pentru accesarea unor informații care nu aveau legătură cu munca precum și a utilizării soneriilor telefonului fără a îți deranja colegii?


BIO

Cu un doctorat în Arheologie Romană obținut la Universitatea din Lausanne, o diplomă de cercetare postdoctorală în istorie și sociologie la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca și o abilitare UE în a coordona doctorate în istorie și științe conexe, Laurent Chrzanovski este co-director de doctorate la școala doctorală la Universitatea Lyon II Lumière și susține regulat cursuri post-doctorale în cadrul mai multor universități importante din UE; fiind de asemenea, profesor invitat la Universitățile din Fribourg, Geneva și Sibiu. Laurent Chrzanovski este autor/editor a 18 cărți și a peste o sută de articole științifice. În domeniul securității, este membru al „Roster of Experts” al ITU, membru al think-tank-ului „e-Health and Data Privacy” sub egida Senatului Italian, și manager al congresului anual „Cybersecurity in Romania. A macro-regional public-private dialogue platform”.

 

1. O scurtă istorie: 2013-2019

De când cu invazia 4G totul s-a schimbat, nu mai avem un simplu telefon ci un instrument BYOD multimedia, micuţ dar ultra-puternic – cumva acesta putând a fi utilizat și ca telefon, și care conţine cele mai importante secrete personale și profesionale și pe care le poate partaja cu diverse companii aflate în spatele aplicaţiilor, a programelor software și a hardware-ului. Totul chiar s-a schimbat. Experimentăm începutul unei faze narcisiste și egoiste de tipul „eu, acum, imediat”, și nu mai are importanţă dacă suntem la birou, la masa sau chiar … în pat. Se poate considera că acest editorial contravine scopului publicaţiei, respectiv securitatea cibernetică, dar în același timp poate reprezenta subiectul de la care se poate porni pentru a construi o siguranţă și securitate completă, fără a fi nevoie neapărat de reguli și penalizări extrem de drastice la nivelul utilizării instrumentelor IT personale la locul de muncă. În 2016, Jason Fried, fondator & CEO al Basecamp, în timpul prezentării sale din cadrul conferinţei Lean Startup, i-a întrebat pe cei din audienţă: „Câţi dintre voi vă amintiţi să fi lucrat 4 ore continuu la birou în ultimii 5 ani?” Răspunsul: „Aproximativ 20-30 de persoane au ridicat mâna. Din 600+.” „Este o tragedie. Înseamnă că este ceva în neregulă peste tot. Iar lucrurile se înrăutăţesc, nu se îmbunătăţesc. The state of that art is fucked” (Fried, 2016) În ziua de azi, în contextul tranziţiei de la 4G la 5G, din ce în ce mai mulţi doctori, psihologi, specialiști în comportamente precum și experţi în productivitate și eficientizarea lucrului în echipă consideră că utilizarea obișnuită dar și abuzivă a telefoanelor de tip „smart” stă la baza uneia dintre cele mai importante schimbări psihologice din istoria umană, aflându-ne de abia la începutul evoluţiei „homo sapiens”. În ultima sa lucrare, Homo Stupidus Stupidus. L’agonia di una civiltà (Milano 2018), renumitul psihopatolog Vittorino Andreoli menţionează clar: „Principiile nu mai au valoare pentru noi și de aceea ne îndreptăm treptat spre barbarism. Civilizaţia nu se întâmplă de la sine, ci se realizează prin intermediul transmiterii valorilor și a comportamentelor. Astfel, omul riscă în ziua de astăzi să ajungă de la sapiens sapiens la stupidus stupidus, victimă a unui nou tip de izolare dar și a unei boli aflate în plină evoluţie: autismul digital.”

2. Un concept genial de rău

Care este motivul pentru care din ce în ce mai mulţi indivizi sunt sau sunt pe cale să devină dependenţi de smartphone? Ei bine, cei de la GAFAM precum și alţi producători de software, aplicaţii și instrumente se bazează pe două studii de caz simple și bine cunoscute. Primul: toţi cei care au creat un joc, o aplicaţie sau instrument pentru a spori atractivitatea acestora s-au inspirat în principal de succesul și dependenţa dată de jocurile de noroc din Las Vegas, un fenomen studiat în profunzime de sute de specialiști. Combinaţia inteligentă de distracţie, spectacole gratuite, senzaţia că ești într-un oraș deosebit departe mediul tău obișnuit și de probleme este creată, în mod specific, pentru a determina vizitatorul să intre într-un cazino unde apoi alte elemente (lumini, design, mici câștiguri, atmosfera) îl fac să și rămână până își cheltuie și ultimul ban.

Reclama unor centre de eliminare a dependenţei de jocuri de noroc (©LURC)

Experimentul Olds și Miltner; desen ©Agace Berger

Al doilea studiu de caz care se află la baza succesului telefoanelor „smart” se referă la o cercetare, în mod straniu, din 1950, realizată pe șoareci și prin care s-a realizat stimularea neuronală a dopaminei prin intermediul electrostimulării. (Olds și Miltner 1952). Rezultatul la nivelul șoarecilor de sex masculin? Chiar dacă se aflau în prezenţa femelelor, a mâncării și a apei, ei apăsau de până la 100 de ori pe minut (de 6000 de ori pe oră) pe o pedală care genera sistemul de electrosimulare a plăcerii la nivelul creierului … cei mai multi dintre ei murind din cauza extenuării … Cunoscut ca stimulator „droguri, sex și rock and roll”, dopamină se eliberează la nivelul celulelor creierului atunci când acesta este stimulat în mod eficient, iar acest lucru se întâmplă prin intermediul multiplelor produse atractive disponibile pe care le avem deja sau pe care le putem descărca pe telefon (a se vedea Tank 2018 și, în special, Parkin 2018, care anticipează că Inteligenţa Artificială va duce la creșterea dependenţei de smartphone prin intermediul introducerii la nivelul sistemelor de operare și al aplicaţiilor a posibilităţii de anticipare personalizată a dorinţelor fiecărui individ în parte.)

3. Eliminarea chiar și a intimității din propriul dormitor

Înainte de a discuta despre impactul dependenţei asupra afacerilor și asupra democraţiei dar și pentru a ilustra cu câteva exemple relevante acest nou tip de dependenţă, dorim să menţionăm un studiu recent (Salmela, Colley, Häkkilä 2019) prin care s-a demonstrat invazia patului conjugal de către niște „smartdrugs”. Motivele pentru care aceste instrumente IT sunt utilizate „în așternuturi”, așa cum sunt ele sintetizate în graficul de mai jos, sunt absurde, mai ales luând în considerare viaţa noastră de dinainte de inventarea lor: pentru a adormi mai ușor, pentru a sprijini discuţiile dintre doi parteneri în detrimentul…. tandreţei și a vieţii sexuale.

Sondaj: motivele utilizării în doi în pat a smartphoneului/tabletei © Salmela, Colley, Häkkilä 2019, Fig. 4

4. Devenim atât de dependenți încât ne pierdem memoria și inteligența doar prin simplu fapt că ne uităm la ele

Una dintre cele mai pertinente cercetări pentru subiectele de discuţie abordate în continuare a fost realizată de către o echipă de la Universitatea din Chicago. Au fost aduse câteva sute de studenţi și de cetăţeni obișnuit în trei săli de curs foarte mari și au fost toţi rugaţi să completeze același set de teste cu întrebări din matematică de bază, de memorie și alte întrebări care solicitau un nivel de bază de inteligenţă. Participanţii din primul grup au fost rugaţi să își lase telefoanele la o distanţă de 1 metru și li s-a interzis să le ia, cei din al doilea grup aveau telefoanele în buzunar sau în geantă, cu interdicţia de a le folosi iar cei din al treilea grup au fost rugaţi să își lase telefoanele în afara sălii de curs, în grija unui responsabil. Graficul de mai jos ne lasă fără replică și nu are nevoie de comentarii: simplul fapt că participanţii din primul grup puteau să își vadă telefoanele dar nu aveau voie să le folosească a determinat scăderea cu aproape jumătate a capacităţii memoriei lor și cu o treime a „inteligenţei fluide” prin comparaţie cu participanţii aflaţi în sala fără telefoane.

 5. Un dezastru la nivelul performanței afacerilor

Existenţa fenomenului de toleranţă la locul de muncă în schimbul disponibilităţii angajaţilor în afara orelor de lucru s-a dovedit o mare greșeală. Recent, câteva dintre cele mai cunoscute reviste de afaceri generaliste au dedicat serii de întregi de articole subiectului pierderilor companiilor generate de timpul petrecut de angajaţi pe telefonul mobil – de până la 4 ore pe zi din totalul celor 8 ore lucrătoare. (a se vedea Akhtar 2019). Unii oameni de știinţă au propus acum ceva timp ca angajaţii să fie învăţaţi să își aloce intervale de timp speciale („Zeitgebers”) pentru organizarea eficientă a vieţilor lor personale și profesionale (Montag, Kannen, Lachmann, Sariyska, Duke, Reuter, Markowetz 2015). Însă această metodă, în timpurile acestea caracterizate prin individualism și lipsă a unui bioritm și a disciplinei, nu poate să aibă rezultate cantitative care să ajute la combaterea dependenţei angajaţilor de instrumentele inteligente. Și mai mult, studii recente făcute pe angajaţii și liderii viitorului arată un fenomen de degradare continuă prin intermediul creșterii dependenţei de telefoanele inteligente (Arefin, Islam, Mustafi, Islam 2017; Mosalanejad, Nikbakht, Abdollahifrad, Kalani 2019), cu efecte periculoase la nivelul individului: schimbări de personalitate, stres și izolare/singurătate crescute, fenomene mult mai evidente la nivelul adulţilor care activează deja în câmpul muncii (Ellie, Mazmanian 2013) unde fluxul de informaţii pus la dispoziţie de smartphone și de cunoștinţele de pe reţelele de socializare, ales de fiecare individ în parte, poate determina apariţia unor conflicte cu colegii de muncă din cauza unor posibile poziţii radicale.

© Ward, Duke, Gneezy, Bos 2017, Figura 1. Experimentul 1: efectul locaţiei telefonului asupra capacităţii memoriei de lucru și a inteligenţei fluide. Participanţii ale căror telefoane erau la vedere pe birou (desk) au dat dovadă de cea mai joasă capacitate cognitive iar cei cu telefoane afllate în altă încăpere (other room) au arătat cea mai mare disponibilitate a capacităţii cognitive.

 

Este de menţionat faptul că, până acum câţiva ani, cele câteva lucrări scrise pe tema acestei dependenţe conţineau argumente slabe și care se băteau cap în cap, motivul fiind faptul că majoritatea cercetărilor se realiza pe baza rapoartelor de autoevaluare ale angajaţilor (a se vedea Duke, Montag 2017) sau pe eșantioane statistice, și nici nu se avea în vedere o perioadă mai mare de timp (cu excepţia studiului excepţional al lui Tossell, Kortum, Shepard, Rahmati și Zhong 2015). În acest moment s-au stabilit noi standarde de cercetare (Li, Lin 2019), iar o universitate coreeană cu acces la bazele de date guvernamentale și folosind data mining a realizat statistici cu privire la acest fenomen al dependenţei, spre ex. s-au putut identifica tipul aplicaţiilor utilizate precum și timpul de utilizare al fiecărei aplicaţii în parte (Lee, Han, Pak 2018)

6. Homo smartphonus schizophrenicus

Am ales un titlu provocator pentru acest articol – ”homo smartphonus schizophrenicus” – deoarece percepţia și atitudinea digitală copleșitoare a indivizilor din aceste vremuri se află complet în antiteză cu comportamentului lor natural fizic și social… Dar atitudinea digitală, determinată de faptul că există mai multe telefoane inteligente decât oameni și mai mult de 80% dintre informaţii sunt accesate prin intermediul acestor instrumente nesecurizate și invazive, schimbă rapid comportamentele fizice zilnice ale majorităţii oamenilor precum și relaţiile lor sociale. Această lipsă de educaţie și cultură din ultimul deceniu duce la o cunoaștere minimă a junglei digitale de către cetăţeni și cauzează ceea ce în termini medicali se numește schizofrenie – „o tulburare mentală severă cauzată de deteriorarea procesului gândirii, a contactului cu realitatea și a sensibilităţii emoţionale (Oxford Concise Medical Dictionary, 9th ed., 2015). O cercetare actuală pe tema evoluţiei tehnologiilor și a inteligenţei artificiale (Rubio, Lastra 2019) pune în evidenţă un fenomen extins de schizofrenie. Pe de o parte europenilor le este teamă de noile tehnologii, considerând că provocările care vin o dată cu ele sunt prea mari și că este nevoie să poată fi controlate „67 % dintre europeni consideră că, pe lângă schimbările de climă, guvernanţa noilor tehnologii este cea mai mare provocare pe care Uniunea Europeană o are în acest moment, iar 70% dintre europenii de toate vârstele consideră că, dacă nu sunt controlate cum trebuie, noile tehnologii pot face mai mult rău decât bine societăţii în următorii 10 ani.“

În completare, „40 % dintre europeni cred că organizaţiile pentru care lucrează vor dispărea în următorii 10 ani dacă nu vor implementa rapid modificări profunde” iar „majoritatea europenilor consideră că guvernul ar trebui să intervină pentru a limita automatizarea și a diminua efectele ei negative de la nivelul societăţii”. Pe de altă parte, ca un exemplu de schizofrenie completă, „aproximativ 25 % dintre europeni sunt oarecum sau în totalitate de acord cu permiterea unei inteligenţe artificiale să ia decizii importante cu privire la conducerea ţării lor”. Spus și altfel, inteligenţa artificială ar putea fi acum principalul partid politic din Olanda – unde 43% din populaţie este pentru/nu se opune opţiunii AI – sau chiar și din Germania, Italia și Spania (dacă ne uităm la procentele pe care partidele politice principale din aceste ţări le au în Parlamente) Și mai rău, pe un continent în care vezi un telefon inteligent în fiecare mână, „68% dintre europeni sunt îngrijoraţi sau foarte îngrijoraţi că oamenii vor socializa mai mult digital decât în persoană” deși ei sunt primii care au un astfel de comportament. Dar cea mai mare dezmoștenire istorică, politică, democratică și socială a trecutului nostru, de la Atena la fraţii Lumières o reprezintă faptul că „mai mult de 50% dintre europeni consideră că ar trebui interzis de pe reţelele sociale conţinutul politic și ideologic pentru a proteja democraţia”. Într-o epocă în care agora, locul public, cafenelele literare, dezbaterile filozofice și ideologice s-au mutat în spaţiul „virtual” din lumea digitală oare unde ar trebui adăugat conţinutul „politic”? Unde ar trebui sa fie aprobat/dezaprobat, criticat, comentat sau cenzurat în cazul în care este un discurs care instigă la ură? Apropo, prin politic și ideologic în aceste vremuri se înţelege doar niște discursuri fanatice căci toate partidele convenţionale s-au îndepărtat deja de zeci de ani de motivul lor de a fi (socialism, liberalism, conservatorism), promiţând lucruri false și promovând programe politice utopice în perioada alegerilor.

Concluzie:

Caracteristicile societăţii actuale: iubirea și teama de tehnologiile încă neînţelese, lipsa totală de cultură generală, știri false sau prescurtate luate drept adevăr, un individualism creat în jurul „prietenilor virtuali care au aceleași idei și opinii” și o dependenţă completă de un instrument de spionaj care permite și apeluri telefonice …Să asiguri securitatea tuturor acestora nu este o provocare ci mai degrabă doar o dorinţă departe de realitate, dacă nu reușim să explicăm ce se întâmplă, să stabilim niște reguli și să le impunem împreună prin dialog. Sau am putea mai degrabă să aprindem o lumânare pentru Sfânta Rita, patroana cauzelor pierdute. \

Și nu putem încheia acest articol fără a parafraza (un lucru pe care majoritatea europenilor ar vrea să îl interzică în lumea virtuală) una dintre cele mai interesante dezbateri politice și ideologice pe tema reformei sistemului legal care include și aluzii la Dumnezeu, mai exact opera „ Contribuţii la critica filozofiei hegeliene a dreptului” (1844), recunoscută la nivel mondial nu pentru conţinutul său fascinant ci pentru citatul „(Religia) este opiumul popoarelor”. Am înlocuit cuvântul „religie/religion” cu „lumea digital/the digital world” (subliniat) în versiunea în engleză a lui Matthew Carmody din 2009. Cuvintele în italic sunt păstrate ca în textul german, fiind părţi pe care Marx a vrut să le scoată în evidenţă. “Man makes the digital world, the digital world does not make man. Digital world is, indeed, the self-consciousness and self-esteem of man who has either not yet won through to himself, or has already lost himself again. But man is no abstract being squatting outside the world. Man is the world of man – state, society. This state and this society produce the digital world, which is an inverted consciousness of the world, because they are an inverted world. The digital world is the general theory of this world, its encyclopedic compendium, its logic in popular form, its spiritual point d’honneur, its enthusiasm, its moral sanction, its solemn complement, and its universal basis of consolation and justification. It is the fantastic realization of the human essence since the human essence has not acquired any true reality. The struggle against the digital world is, therefore, indirectly the struggle against that world whose spiritual aroma is the digital world. The digital world addiction suffering is, at one and the same time, the expression of real suffering and a protest against real suffering. The digital world is the sigh of the oppressed creature, the heart of a heartless world, and the soul of soulless conditions. It is the opium of the people. (…) Criticism has plucked the imaginary flowers on the chain not in order that man shall continue to bear that chain without fantasy or consolation, but so that he shall throw off the chain and pluck the living flower. The criticism of the digital world disillusions man, so that he will think, act, and fashion his reality like a man who has discarded his illusions and regained his senses, so that he will move around himself as his own true Sun. The digital world is only the illusory Sun which revolves around man as long as he does not revolve around himself.”

 


Autor: Laurent Chrzanovski