Fake News – Ce se întâmplă?

Fake News – Ce se întâmplă?

2156
Gianluca Bocci

Comunicarea a cunoscut de-a lungul veacurilor o constantă mutare; la început era bazată pe gesturi simple, apoi s-au creat cuvinte și apoi primele sisteme de scrieri. Dar doar odată cu dezvoltarea tiparului și, apoi, cu alte invenții precum telegraful, telefonul și cu dezvoltarea presei a început diseminarea de informații și cunoaștere pe scară largă, ajungând la punctul de a putea influența în mod profund și rapid dezvoltarea socială a mai multor generații.

În aceste circumstanţe politice, «aproape întotdeauna și peste tot» s-a intervenit pentru a disciplina cu folos mediile de informaţie, având ca obiectiv de a împiedica abuzurile și în consecinţă de a proteja cetăţenii, companiile publice și private și nu în ultimul rând statul în sine. Un salt cuantic în transformarea proceselor comunicative s-a întâmplat odată cu utilizarea tehnologiilor digitale, în particular cu utilizarea computerelor și a reţelelor dedicate de date; aceste instrumente, care erau la bază utilizate de către forţele militare și de către comunităţile știinţifice, apoi au devenit accesibile pentru marile organizaţii și, în ultima fază, pentru toţi cetăţenii, cu – cireașa de pe tort – regimul de completă mobilitate pe care îl observăm în ultimii ani. De fapt, reţeaua a doborât în mod definitiv orice barieră spaţio-temporală, permiţând accesul la orice tip de informaţii și la un număr nelimitat de servicii, printre care amintim dezvoltarea celor dedicate relaţiilor sociale; ca exemple, putem cita chat-uri, blog-uri, forumuri și reţele sociale1. Reţeaua a permis așadar, într-un spaţiu “liber”, să se meargă peste modele tradiţionale de comunicare, permiţând personelor, pe de o parte, de a fi întotdeauna și oricum informate asupra faptelor, graţie unui patrimoniu informativ cu dimensiuni infinite și pus la zi în mod constant; pe de altă parte, aceleași persoane pot împărtăși experienţe, opinii și senzaţii personale, devenind pentru prima dată adevăraţi «contribuitori» la informaţie. Din păcate, în acești ultimi ani, reţeaua, în privinţa acestei «libertăţi» așa de lăudate, a pus în evidenţă noi probleme, în particular pe cele de credibilitate a informaţiei, care poate fi alterată și/sau manipulată (așa-numitele fake news), până la punctul în care să se genereze dezinformare, în mod independent ca acest fapt să fie accidental (misinformation) sau intenţional (disinformation); o dezinformare care poate fi folosită pentru cele mai diferite motive precum, de pildă, de a influenţa opinia publică, a instiga la ură, a prejudicia imaginea unei firme, a insulta și/sau ameninţa persoane și multe alte variante… A adopta reguli pentru a avea o informaţie de calitate în reţea devine așadar, zi după zi, o necesitate și o exigenţă din ce în ce mai urgentă.

Câteva inițiative pentru a preveni și a contracara fake news-urile

Pentru a ne da seama de dimensiunea fenomenului nu ne trebuie mult; dacă inserăm în orice motor de căutare fraze precum „aberaţii online”, „cele mai tari fake news online” sau cuvinte cheie similare, găsim pe primele poziţii ceea ce s-a întâmplat „în aparenţă” și cum sunt acestea povestite online1, se spune așadar: «2016 va trece în istorie și ca anul în care am intrat în epoca post-adevărurilor. „Aberaţiile” nu sunt un fenomen născut în ultimele 12 luni, dar în acest arc temporal în fiecare zi mai multe website-uri, blog-uri și conturi au început să prolifereze online zi de zi pentru a lucra în crearea de „fake-news”, dar și numai pentru a genera ură sau nefericire». În practică, găsim de toate, de la fantomatici FocusFocus seismologi care vorbesc în reţea despre comploturi ale instituţiilor care ar avea scopul de a nu plăti daune cetăţenilor victime ale ultimelor cutremure care au lovit Italia centrală, până la falsul că Umberto Eco (deja încetase din viaţă) ar fi încercat, prin declaraţiile sale, să influenţeze referendumul abrogativ din decembrie 2016; putem menţiona și false declaraţii atribuite politicienilor sau – încă mai absurd, ideea despre originile meningitei și cum această boală a fost răspândită peste tot în lume, sau «de toate pentru toţi» despre traseele chimice (chemical trails), microcipuri implantate sub pielea oamenilor pentru a le controla minţile, și nu în ultimul rând, toate falsurile care i-au însoţit fie pe Donald Trump, fie pe HiIlary Clinton de-a lungul campaniilor lor pentru a câștiga președinţia Americii. Exact acest ultim punct a fost reamintit, puţin înainte de vară, de către Hillary Clinton în cursul alocuţiunii sale de la Wellesley College. Fără să facă vreodată referinţă la adversarul său – care a câștigat alegerile – a livrat câteva informaţii interesante: «Veţi absolvi într-un moment în care vedem un asalt total asupra adevărului și dreptăţii. Este suficient să vă conectaţi timp de 10 secunde la reţelele sociale pentru a fi martori direcţi ai acestui fenomen «1 și “În următorii ani, vă veţi confrunta cu râuri de trolli, fie ei online sau în persoană, nerăbdători să vă spună că nu aveţi nimic interesant să spuneţi sau că nu puteţi contribui cu nimic la societate, și ar putea să ajungă să vă definească drept femeie răuintenţionată (nasty woman)». Problem fake news-urilor trebuie să fie în centrul interesului firmelor, în particular al celor care au un grad sporit de expunere mediatică, fiindcă o simplă declaraţie poate avea repercusiuni foarte mari asupra reputaţiei lor, cum s-a întâmplat recent cu Starbucks2. O secundă și întrebarea vine aproape spontan, ce se poate face în faţa acestui fenomen? Dacă observăm cum se mișcă câteva State și cum se organizează cei «big» din reţea, pare că marjele de manevră pot trece prin diferite intervenţii, unele de natură legislativă, altele de natură tehnologică. În Franţa, ca și în Germania, s-au pornit iniţiative pentru a verifica credibilitatea informaţiilor, cu obiectivul de a le elimina pe cele false; de pildă în Germania abia a intrat în vigoare o lege care va obliga toate reţelele sociale care au mai mult de două milioane de utilizatori de a elimina conţinutul care incită la ură (hate speech), publică pagini false și jignitoare, expun ameninţări, și așa mai departe. Enforcement-ul legii va fi garantat de peste cincizeci de funcţionari ai Ministerului Justiţiei care vor controla buna aplicare a legii. Această lege, care intră în vigoare în ianuarie 2018, este completată de o gamă de sancţiuni care, după evaluarea și aplicarea de către același minister, pot merge până la 50 milioane de euro. Franţa, pentru a-și proteja proprii alegători în cadrul recentei campanii electorale menită să numească noul Președinte al Republicii, a însărcinat o societate de fact-checking pentru a semnala în timp real către Facebook prezenţa știrilor false. Și în Marea Britanie, după referendumul despre Brexit, Comisia Media a început o investigaţie pe această tematică. În Italia, în februarie, printr-o iniţiativă parlamentară, a fost anunţată, de către Senatoarea Adele Gambaro1-Actul Senatului n°2688 (XVII Legislatura), primul draft de lege împotriva știrilor false; demersul de a transforma draftul în lege este acum sarcina secţiei 1ª a comisiilor reunite (cea a Afacerilor Constituţionale) și a 2ª (Justiţie). A fost gândită să se potrivească cu toate direcţiunile prezentate în cadrul rezoluţiei 2143 (2017) „Media online și ziaristica: provocări și responsabilităţi“ aprobată în 25 ianuarie 2017 de către Ansamblul Parlamentar al Consiliului Europei. Până şi Uniunea Europeană, prin noua comisară pe digital, Dna. Mariya Gabriel, a luat poziţie pe acest argument și a început consultări publice pentru a găsi o abordare echilibrată, respectuoasă a libertăţii de exprimare a fiecărui cetăţean. Cei «mari» din reţea sunt la rândul lor în plin efort de a înţelege care sunt exact responsabilităţile lor în a gestiona informaţiile, și în particular cele false; în această privinţă, au și făcut un exerciţiu pentru a încerca să înţeleagă natura informaţiei în ceea ce privește credibilitatea sa. Nu este nici o îndoială că există informaţii care sunt flagrant false, și a căror origine are ca singur scop de a produce bani. Prin știri senzaţionale și link-uri care permit redirijarea către site-uri web care nu au nimic de vizualizat cu conţinut prezentat în pagina de pornire, utilizatorul este indus să click-eze diferite publicităţi, care aduc bani celor care le gestionează (click-baiting). Adesea, publicarea acestui tip de informaţie este în contrast cu politica principalelor reţele sociale, care au grijă să le elimine; de asemenea este un procedeu care privește toate informaţiile care sunt clar în contrast cu legile naţionale sau internaţionale, cum ar fi sursele de defăimare. Așadar, zona pe care am examinat-o acum este bine definită, și aceleași reţele sociale nu au mari dificultăţi să intervină. Există însă o zonă gri în care este dificil de a acţiona și în care există riscul de a limita libertatea altcuiva; este suficient să ne gândim la acele informaţii care, și dacă prezintă o distorsiune a realităţii, sunt oricum fructul unor opinii personale care, chiar dacă sunt criticabile, sunt expresia unei libertăţi de gândire care trebuie să fie oricum și întotdeauna garantată. Din acest punct de vedere este foarte ușor de a genera un zgomot de fond, și pentru a da un exemplu concret este suficient să amintim o confruntare care să se nască din puncte de vedere știinţifice care, la rândul lor, sunt dezminţite de către alte studii știinţifice. Aici apare clară dificultatea de a interveni din partea administratorului unei platforme sociale, de fiecare dată se găsește în faţă cu informaţii care, și dacă sunt în contrast cu realitatea faptelor, lipsesc elementele obiective care le-ar justifica eliminarea, fiind o ultimă analiză – rezultată în urma unei dezbateri democratice. Substanţa ideii pentru Facebook este de a preveni și contracara fake news-urile prin implicarea profesioniștilor în informaţie și de a dezvolta instrumente adecvate pentru a ușura sarcinile celor care se vor ocupa de controale. Bazat pe aceste două axe, programul propus de către Facebook este articulat în punctele care urmează:

  • A implica profesioniști ai informaţiei – marile publicaţii, presă scrisă, etc. pentru a aduna sfaturi și sugestii desprecum să amelioreze platforma socială și a publică/recolta în mod general informaţii care să facă din ea un izvor de încredere
  • A elimina toate informaţiile false care, semnalate în timp real de către utilizatori, includ link-uri care trimit la websiteuri terţe care nu tratează deloc același subiect faţă de cel original și prezintă conţinut publicitar; o atenţie deosebită este acordată noilor instrumente software care, folosind tehnici de Machine Learning, facilitează identificarea informaţiilor false, care oricum vor trebui să fie verificate înainte de a fi eliminate. Există de fapt un risc ridicat de a scoate în evidenţă falsuri pozitive, măcar până când aceste tehnologii nu vor ajunge la o fază de înaltă maturitate
  • A elimina conturile false semnalate de către utilizatori, cu scopul de a crea relaţii între persoane reale, bine identificabile, care, în consecinţă, se vor simţi mai responsabilizate când va veni vorba despre ce publică fiecare dintre ei; în acest mod, se reușește o limitare a fenomenelor de tip «hate speech» sau «cyberbullying». Și aici se dezvoltă instrumente care folosesc Machine Learning și se mărește echipa, care după semnalizare va face toate demersurile pentru a verifica și a elimina sau nu conturile examinate
  • A furniza utilizatorului o serie de informaţii în plus pe temele care îl interesează, în așa fel încât acesta să poată să își dea seama dacă a dat de o știre falsă sau alterată. La sfârșitul lui 2016 în Franţa, Germania, SUA și Olanda, s-au pornit o serie de experimente bazate pe implicare a așa-numitor fact checking organizations. Când un utilizator observă că o știre este falsă, semnalează aceasta reţelei sociale, care la rândul său o transmite la fact checking organization (nu prin forţă, o singură organizaţie) și așteaptă rezultatul analizelor. Dacă se dovedește că este vorba de un fals, știrea nu este eliminată dar este marcată că este potenţial “discutabilă”. Din acel moment, fiecare utilizator este conștient că știrea cu pricina a fost contestată și evaluată și, dacă dorește, poate să afle mai multe despre motivele care au motivat reţeaua socială, chiar dacă în mod indirect, să îi dea acel calificativ. Suplimentar, sunt puse la dispoziţie articole așa-zis corelate (related articles) prin care utilizatorii au la dispoziţie linkuri care retrimit către paginile care tratează despre aceeași tematică și, în consecinţă, permit aprofundarea propriei cunoașteri despre știrea care ne interesează
  • A lansa campanii de sensibilizare, implicând de pildă școli, pentru a furniza sfaturi utile pentru a îmbogăţi propriul sens critic și astfel pentru a fi mai bine în stare să identificăm știrile false. În mod general, reiese din consideraţiile precedente că există o activitate bogată în jurul acestei tematici și că încă sunt multe de făcut, atât din punct de vedere normativ cât și din punct de vedere tehnologic, cu o utilizare sporită de instrumente de tip machine learning dar, mai presus de toate, cu o conștientizare majoră a utilizatorilor în evaluarea știrilor
Concluzii

Inteligenţa artificială (AI) este o știinţă care dă mașinilor inteligenţă și învăţare automată, mai bine cunoscută sub denumirea de Machine Learning, care este una dintre metodele de a crea AI. În particular, prin tehnici de Machine Learning, se oferă sistemelor capacitatea de a învăţa în mod autonom, pas cu pas, să fie în stare să îndeplinească sarcini din ce în ce mai complexe, și, fără să fie necesar, să le programezi. Algoritmii de învăţare, după mai multe cicluri de evoluţie, ar trebui de fapt să dezvolte o cunoaștere empirică a problemelor, la modul de a evalua și a recunoaște informaţii. Machine Learning este folosit în scopuri multiple, în zona securităţii, de la recunoaștere facială la identificarea imaginilor ilegale, de la recunoașterea spamurilor, la identificarea fraudelor potenţiale și chiar până la sistemele anti-terorism: și evident aici propunem o listă care nu este nici măcar pe aproape exhaustivă asupra posibilelor aplicaţii ale acestei tehnici. Pentru anumite aplicaţii specifice, Machine Learning este însă încă imatură, și dacă comunitatea știinţifică încearcă să remedieze din defectele sale și investiţiile sunt în creștere constantă; în această situaţie ne aflăm și în ceea ce privește fake news și individualizarea lor. Pentru nu puţini, nu este încă clar dacă machine learning va putea să fie reţinută ca o soluţie potrivită pentru a contracara știrile false. Ceea ce putem spune cu o rezonabilă certitudine, indiferent de gradul de maturitate al tehnicii menţionate, este că ne aflăm în faţa unei problematici care nu poate să fie înfruntată numai pe cale tehnologică, și care are neapărat nevoie de implicarea personelor umane. Pe de altă parte, este evident pentru oricine că conţinutul unui mesaj poate să aibă semnificaţii multiple care merg mult mai departe decât cele ale unui singur cuvânt. Instrumentele actuale de machine learning redau rezultate interesante când este vorba de a individualiza anumite “pattern-uri”, dar mult mai puţin interesante sunt cele redate când trebuie să se intre în semnificaţia unei informaţii, mai ales când este vorba de conţinut care tinde către satiră, umor sau exagerare voluntară. A revela în mod automat un fake news poate așadar să devină o sarcină extrem de grea dacă ne gândim la partea semantică a problemei; la fel dacă știm că trebuie să stabilim care este informaţia de referinţă pe care trebuie să o luăm ca bază certă pentru a începe o analiză. Este așadar o provocare majoră pentru care, pe de o parte avem conștiinţa că drumul de parcurs este încă foarte lung dar, pe de altă parte, știm că un efort mare va trebui făcut de către comunitatea știinţifică și de către companii, inclusiv prin activarea programelor de cercetare știinţifico-industrială și dezvoltării experimentale. Nu este deloc imposibil, cu voinţă, dacă ţinem cont de toate posibilităţile de finanţare oferite de către programe ad hoc naţionale și europene.

BIO

Gianluca Bocci, dipl. Engineering, Sapienza University (Roma), deține un Master de la Bio-Medical Campus din Roma în «Homeland Security – Systems, methods and tools for security and crisis management». În prezent este Security Professional Master în cadrul Protecției Informației pentru direcția «Company’s Protection at the Corporate Affairs» a Poștei Italiene. Deține certificări CISM, CISA, Lead Auditor ISO/IEC 27001:2013, Lead Auditor ISO/IEC 22301:2012, CSA STAR Auditor și ITIL Foundation v3; sprijină activitățile CERT și ale Cyber Security District al Poștei Italiene. În acest context, detine o lungă experiență în securitatea aplicațiilor mobile conducând și activități R&D din lumea academică. Înainte să se alăture Poștei Italiene, a fost Security Solution Architect pentru diferite multinaționale IT&C, unde s-a ocupat de diviziile comerciale si de serviciile tehno-economice furnizate clienților din zona enterprise. A acordat o atenție specială aspectelor legate de securitatea informației, Event Management, Security Governance, Compliance și Risk Management.