FAKE NEWS: prevenţie, detecţie și răspuns

FAKE NEWS: prevenţie, detecţie și răspuns

121

autor: Mihaela Pană

Fake news este expresia din era tehnologiei pentru comunicarea informaţiilor false, pentru propagandă şi diversiune. Principalul mijloc de propagare sunt oamenii, care pică în capcană fără să îşi dea seama că, de fapt, sunt victimele propriilor emoţii. Istoria recentă ne-a arătat cum se poate destabiliza o societate prin răspândirea de informaţii false, cum se poate diminua încrederea cetăţenilor în instituţiile statului prin specularea slăbiciunilor din sistem şi cum se poate vulnerabiliza o naţiune prin lipsa educaţiei digitale şi a culturii de securitate din mass-media.

 

Din propria mea experienţă, voi prezenta în rândurile următoare o perspectivă de gestionare a informaţiilor false. Voi compara fenomenul de fake news cu un incident de securitate cibernetică, căruia i se aplică mecanismul integrat de prevenție, detecție și răspuns.


PREVENŢIE – Gatekeepers, autoimunizare şi educaţie
Evoluţia tehnologiei implică adaptarea modului de transmitere a informaţiilor. Profesioniştii media de modă veche mai au încă timp să verifice informaţia şi nu transmit declaraţii şi date fără acoperire şi fără să fie atribuite în mod oficial unei entităţi. Volumul foarte mare de conţinut implică resurse umane capabile să filtreze informaţiile care urmează a fi publicate sau retransmise, după normele deontologice jurnalistice. Noile media sunt mereu contratimp şi preferă să arunce o informaţie neverificată către public din dorinţa de a fi cu orice preţ primii care o dau. În acest context, discernământul profesional trebuie urmărit la fiecare nouă angajare în orice instituţie media şi cultivat în permanenţă, iar politica algoritmilor de indexare a conţinutului media de către marii jucători globali a început deja să acţioneze curativ, pentru a elimina cronometrul din cursa pentru informare, care de cele mai multe ori alunecă pe panta dezinformării.
Capcana prejudecăţilor de valoare de genul “preluăm de la X pentru că este sursă de încredere” determină automatisme în mintea factorilor de decizie, care acţionează fără să mai verifice şi o altă sursă suplimentară pentru a confirma informaţiile sau pentru a compara cu un alt unghi de abordare a subiectului.
Tot mai multe instituţii şi organisme media vor să dezvolte sisteme de fact-checking a informaţiei pentru au combate fenomentul de fake news. Consider că asemenea eforturi financiare ar trebui să fie făcute abia după ce organizaţia media are predefinite nişte proceduri de autoimunizare, care să includă cunoştinţe de bază privind educaţia digitală şi securitatea cibernetică, care să le ofere angajaţilor o imagine cât mai cuprinzătoare despre cum funcţionează internetul, cum se propagă informaţiile în acest mediu şi care sunt pericolele pe care ar trebui să le evite.
DETECŢIE – Breşa care vulnerabilizează o breaslă
Pentru detectarea surselor care propagă informaţii false este nevoie de o voinţă comună şi de un efort integrat. Profesioniştii media ar trebui să facă echipă cu propriul public, cu specialiştii din industria IT şi cu instituţiile de forţă, pentru aplicarea legii în cazul celor care sunt rădăcina informării false şi pentru a diminua breşa care vulnerabilizează şi discreditează propria breaslă.
Inteligenţa artificială nu poate suplini mintea şi experienţa specialiştilor media. Tehnologia trebuie să fie un mijloc, algoritmii sunt buni ca mecanisme pentru prelucrarea datelor, dar nu pot substitui ceea ce inteligenţa şi intuiţia omului pot face pe baza experienţelor personale.
Evoluţia tehnologiei se referă şi la adaptarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor la noile cerinţe ale societăţii. Astfel, într-o formulă combinată, specialiştii din industria IT pot contribui cu sisteme şi programe care au algoritmi speciali concepuţi să caute, să identifice şi să urmărească traseul falsurilor media şi sursele de propagare a informaţiilor false.
RĂSPUNS – Reacţia la fake în strategia de comunicare
În acest moment, lipsa unei voci autorizate şi acceptate într- un parteneriat public-privat, care să demoleze informaţia falsă, să intervină pentru eliminarea ei din spaţiul public şi să meargă pe urmele sursei generatoare de informaţii false, atrage după sine absenţa unui răspuns ca semnal de alarmă pentru cititori şi lipsa de reacţie din partea autorităţilor statului care pot avea pârghiile legale pentru sancţionare.
Fiecare organizaţie, din sistemul public sau din mediul privat, trebuie să fie pregătită şi să includă în strategia de comunicare abordarea şi reacţia la informaţiile false, folosind mecanisme de detecţie şi specialişti care pot destructura dezinformarea.
În lipsa unui CNA al internetului, fiecare jucător din mediul online, fie că este generator de conţinut sau furnizor de servicii ale societăţii informaţionale, ar trebui să aibă capacitatea de a se delimita de sursele care propagă conţinut fals ca o formă de sancţionare. De altfel, un rol important îl poate avea şi reacţia promptă a ONG-urilor şi asociaţiilor profesionale din media, care pot interveni cu reglementări din interiorul breslei.

 

În final, gândul la soluţii pentru viitor ca răspuns pe termen lung se îndreaptă într-o singură direcţie: educaţia. Subiectul fake news, ca parte din educaţia media, ar trebui dezbătut în cadrul orelor de comunicare din liceu şi într-un seminar special la facultăţile de jurnalism şi comunicare, iar asociaţiile profesionale din media ar trebui să facă echipă cu instituţiile de forţă şi să dezvolte împreună campanii de informare despre pericolul informaţiilor false pentru întreaga societate.

BIO Mihaela Pană

Jurnalist şi specialist în comunicare online şi digital media.
A lucrat la Academia Caţavencu, Realitatea TV, Discovery România şi AGERPRES.
Este fondatoarea proiectului CYBER Media, al cărui site este destinat acţiunilor de cyber security awareness pentru mass-media.

ANSSI – Partener editorial permanent Cybersecurity Trends

Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice (ANSSI) a fost înființată în anul 2012 ca un liant între sectorul public și mediul de afaceri, pentru promovarea practicilor de succes și facilitarea unei schimbări culturale în domeniul securității informației. Identificarea și sesizarea factorilor cu competențe administrative în cazul eventualelor deficiențe de pe piața IT, precum și pentru coagularea unor forme de parteneriat public- privat care să conducă la creșterea eficienței si operaționalității sistemelor informatice implementate în România au fost preocupări constante ale asociației. ANSSI este o organizație neguvernamentală, nonprofit, profesională și independentă. Ea reunește 40 de membri, companii cu aproximativ 20000 de angajați, reprezentând 25% din totalul salariaților din industria privată de IT și comunicații. Membrii ANSSI, prin spectrul larg și diversitatea de capabilități tehnico-profesionale deținute, formează un grup reprezentativ la nivel sectorial, ale cărui teme de interes reflectă fidel preocupările generale ale domeniului.
ANSSI s-a implicat activ, organizând singur sau împreună cu alte autorități, instituții sau ambasade, conferințe și simpozioane naționale dar și internaționale, în domenii conexe, cum ar fi comunicațiile electronice, soluțiile și sistemele de e-guvernare și e-administrație, accesarea instrumentelor structurale, dezvoltarea profesională sau standardele ocupaționale, în care componenta de securitate tehnologică și de infrastructură IT au constituit preocuparea centrală.