Internet și capcanele sale pentru copii și adolescenți, văzute de la Geneva

Internet și capcanele sale pentru copii și adolescenți, văzute de la Geneva

dard-1

VIP INTERVIU cu Pierre-Alain Dard, Ofițer superior la Brigada Minorilor, Cantonul Geneva

Laurent Chrzanovski: Cum funcționează Brigada Minorilor? Are ea rolul de a consilia și educa, sau doar de a pedepsi abuzurile?

Pierre-Alain Dard: Pedeapsa nu este singurul scop al brigăzii, pentru că nu totul este de competența codului penal. Astfel, “Fermitate și bunăvoință” a devenit sloganul nostru. Brigada în sine a fost fondată la sfârșitul anilor 1950, în scopul de a aduce un răspuns calitativ, nu cantitativ, problemelor legate de adolescenți, și anume îi formăm pe ofițerii de poliție cu privire la problematicile legate de lumea copilăriei și adolescenței.
Este foarte important pentru noi să discutăm permanent cu actorii din mediul școlar, în special cu profesorii, dar și cu ONG-urile, sociologii, psihologii și asistenții sociali care lucrează pe teren. Doar în acest mod putem găsi, cu ajutorul lor, cele mai bune soluții pentru probleme specifice.

Laurent Chrzanovski: Cum s-a adaptat Brigada la utilizarea în masă a instrumentelor informatice de către tineri?

Pierre-Alain Dard: În ceea ce privește tehnologiile informației, este esențial ca Brigada să lucreze interdisciplinar. Inspectorii trebuie să se informeze și să se formeze continuu, pentru a putea apoi, la rândul lor, informa atât părinții cât și copiii asupra riscurilor și a pericolelor, in primis, în ceea ce privește lumea digitală, mai ales rețelele sociale.
Este o mare responsabilitate pentru că trebuie să ne adaptăm în mod constant, în special în ceea ce privește rețelele sociale: variante noi de astfel de rețele apar în ritm rapid în fiecare an și trebuie să știm, cât mai repede posibil, cât sunt ele de populare în rândul tinerilor, cât sunt de ușor de accesat și ce probleme pot deriva din utilizarea lor. Să luăm exemplul Gossip: această aplicație este o adevărată democratizare a bârfei anonime (nota editorului: ca Whisper, Rumr, Yik Yak sau After School, a căror popularitate și interzicere în școli variază în funcție de țară și de zona lingvistică). Putem astfel distruge onoarea unui prieten sau a unui profesor, în mod complet anonim, cu consecințele pe care vi le puteți imagina.

Laurent Chrzanovski: În afară de aspectul lor “drăguț”, de ce aceste aplicații se bucură de o atât de mare popularitate în rândul tinerilor?

dard-2
Pierre-Alain Dard: Ele combină mai multe elemente: primul – și cel mai puternic – este că acestea sunt gratuite, atât la achiziție cât și la utilizare, și astfel ajung la toate straturile sociale. De asemenea, ele au adesea o latură jucăușă, cu o grafică atractivă. Dar mai ales, ele răspund nevoii pe care am experimentat-o cu toții în tinerețe, de a fi în contact permanent cu colegii. Deși acest lucru nu este nou, totuși noutatea și pericolul acestor instrumente constă în faptul că acest contact se desfășoară acum pe deplin în afara controlului parental, atât în ceea ce privește timpul de utilizare al aplicațiilor cât și conținutul lor.

Laurent Chrzanovski: Ce sfat puteți da părinților preocupați de această problemă?

dard-3Pierre-Alain Dard: Ca tată a doi adolescenți, cred că este iluzoriu să dorim interzicerea sau chiar limitarea utilizării unor astfel de rețele, pentru că am rămâne pe dinafara a tot ce contează în lumea copiilor noștri, din moment ce aceste rețele sunt și instrumentul cu care ei își construiesc prieteniile, și chiar primele relații amoroase. Așa că totul se întâmplă prin dialog, înțelegere și consiliere parentală.
Părinții trebuie să înțeleagă modul în care funcționează aceste aplicații, pentru a fi în măsură să discute despre ele în cunoștință de cauză.
Este nevoie, de asemenea, ca părinții și copiii să știe că în Elveția, există mai multe acțiuni de ordin penal, indiferent dacă se întâmplă în viața “reală” sau “digitală”: hărțuire, calomnie, defăimare, reprezentare a violenței, insulte, amenințări, șantaj (sau tentativă), încălcare a domeniului privat sau propuneri sexuale.
Încrederea părinte-copil bazată pe aceste cunoștințe va facilita în mare măsură o reacție rapidă și corectă în cazul în care copilul este abuzat în vreun fel. Hărțuirea anonimă, în special, poate fi deosebit de dificil de trăit și trebuie raportată cât mai rapid posibil.

Laurent Chrzanovski: Cum putem explica unui adolescent unde se termină “joaca” și unde începe un act de natură penală?

Pierre-Alain Dard: Nu este tocmai simplu. Să luam exemplul sexting-ului. În cazul în care victima a postat ea însăși fotografii cu ea în sutien, acestea nu sunt considerate pornografice din punct de vedere legal. Aplicația Periscope, în special, este problematică, ea permițând unei persoane să se filmeze și să publice imediat filmarea, în timp real, pentru toată lumea. Cei care o vizionează pot trimite comentarii. Următoarele imagini sunt deosebit de îngrijorătoare și șocante, deoarece putem observa propuneri sexuale făcute unor fete tinere, chiar unor copii, fără să uităm că Periscope dezvăluie, în plus, și poziția geografică a persoanei filmate.dard-4
Apoi, în viața reală, părinții ni se adresează nouă, preocupați de faptul că cineva îl hărțuiește pe copilul lor. Și acest lucru este începutul unui proces lung, care începe chiar și în absența plângerii atunci când faptele sunt urmărite din oficiu.
În această privință, în ceea ce privește întrebarea dumneavoastră, prima întrebare pe care inspectorul va trebui să o elucideze este dacă un caz se califică drept infracțiune penală: putem răni foarte grav o o persoană fără a fi infractor; gândiți-vă, de exemplu, la efectul pe care îl poate produce excluderea unui adolescent dintr-un grup WhatsApp! Insultele, amenințările, de exemplu, abundă în rețelele sociale. Trebuie să se aplice atunci un principiu al proporționalității, deoarece nu putem, la prima insultă, convinge un judecător să trimită o scrisoare de solicitare în SUA pentru a descoperi autorul.

Laurent Chrzanovski: Care sunt prioritățile dumneavoastră în cazul difuzării de conținut problematic în rândul adolescenților prin intermediul rețelelor sociale sau al aplicațiilor?

Pierre-Alain Dard: Scopul nostru principal este de a stopa difuzarea, pentru a ne asigura că atât victima, cât și vinovatul sunt conștienți de ceea ce s-a întâmplat. Numai în cazuri grave, concentrăm toate eforturile poliției pentru a trece la întocmirea unui dosar și la condamnarea unui acuzat. Acest lucru se întâmplă în mod sigur atunci când, de exemplu, transmisia a fost însoțită de abuz (autorul amenință cu difuzarea de imagini, de exemplu, pentru a cere bani de la victimă) – fapt deosebit de grav.
În alte cazuri, în schimb, se poate aplica principiul subsidiarității, adică nu trebuie sa dorim cu orice preț să aducem un răspuns judiciar penal. Să luăm exemplul grupurilor WhatsApp. Adolescenții fac parte, de obicei, din grupuri de prieteni. Să presupunem că un membru al grupului trimite tuturor o imagine pornografică reprezentând o tânără minoră. Din punct de vedere legal, adolescentul care o primește și nu o șterge imediat este vinovat de posesie de imagini pedo-pornografice, deoarece această imagine este stocată pe telefonul său mobil.
O bună practică, bazată pe articolul 178d al CPP (oamenii chemați să dea informații), este de a asculta minorul referitor la fapte, sub formă de informare, fără a-l penaliza. Astfel, putem să răspundem rapid, să îl găsim pe cel care a trimis poza și nu neapărat să judiciarizăm și să stigmatizăm toate comportamentele.
Cel mai adesea, contactul cu inspectorii Brigăzii are un impact foarte puternic asupra tinerilor. Vom reuși să împiedicăm răspândirea imaginii, să discutăm cu copilul și cu părinții săi și să atingem un nivel de conștientizare, care declanșează o continuitate de tip educativ, prin activarea partenerilor potriviți din rețeaua noastră. Acești parteneri pot fi, de exemplu, Action Innocence, care vor face cursuri de prevenire în școlile care s-au confruntat cu probleme. Această rețea de contacte este baza gândirii noastre și a muncii noastre per ansamblu.

Autor: Laurent Chrzanovski
Material publicat în Cybersecurity Trends, nr. 2/2016