ISIS – implicarea în cyberterorism

ISIS – implicarea în cyberterorism

829

autor: Gabriel Ţuţu

Arestarea, în 25 martie 2015, a membrilor celulei italiene ISIS angajați în procese de recrutare de luptători din state europene, precum și arestările recente realizate de poliția din Republica Moldova aduc în centrul atenției publice problema Islamului și amenințările la adresa țării noastre.

România, în calitatea asumată de frontieră estică a Uniunii Europene, se regăsește în ingrata postură de a face faţă unui val tot mai mare de transfugi proveniţi din diverse zone de conflict, sau din ţări cu un grad ridicat de sărăcie, ceea ce poate permite inclusiv migrarea pe teritoriul ţării noastre a unor recrutori de martiri sau potenţiali teroriști.

De asemenea, Internetul pare a fi un punct forte pentru extremiștii foarte pricepuţi în utilizarea acestui instrument și care au găsit un teren fertil printre emigranţii care trăiesc în Occident, chiar de mai multe generaţii și care, în realitate, nu s-au integrat în societate niciodată.

Conștienţi fiind de faptul că Jihad-ul celui de-al treilea mileniu nu se desfășoară numai prin lupte la sol, sau cu atentate la integritatea fizică, ci tot mai mult prin intermediul reţelelor virtuale, putem considera că acţiunile întreprinse de către „statul islamic” pot constitui un adevărat „Cyber Jihad”.

Prezenţa ISIS în rețelele sociale

Cât este de importantă comunicarea web pentru ISIS?
Pentru luptătorii ISIS Internetul a devenit un vector fundamental pentru a transmite teroarea în lume, comunicarea digitală având drept scop creșterea gradului de conștientizare a cauzei, promovarea propagandei și mediatizarea succeselor jihadiste.

De asemenea, prin intermediul reţelelor de socializare sunt furnizate informaţii cu privire la modul prin care te poti alătura grupurilor și cum poţi să ajungi în statul islamic. Dar atenţie, nu este vorba numai de capacitatea de a utiliza mass-media, ci și de utilizarea unei strategii bine structurată, compusă din diverse produse multimedia (video, fotografii, mesaje, promovare pe Twitter, pe Facebook, etc.) target-ate către diferiţi destinatari și folosind tehnici de propagare diferite. Se acordă atenţie producţiei de film cu acurateţea produselor televizive consacrate, folosind tehnici de capturare a unui anumit tip de public, încercând să înţeleagă efectiv ce interesează segmentul social ţintă și apoi să creeze produsul potrivit. Să ne întrebăm pentru o clipă de ce se proclamă și se impune numele statului islamic, de ce ne anunţă că emit monedă și încasează taxe? Totul face parte din strategia lor de comunicare. Ne impun o marcă comercială, și anume cea a Statului islamic, care intră în viaţa noastră de zi cu zi, prin Internet și televiziune, acestea fiind recunoscute ca adevărate instrumente de amplificare globală.

Cine sunt cei care aspiră să devină jihadist ISIS?
În cele mai multe cazuri, aspiranţii jihadiști sunt tinerii care decid să părăsească Occidentul și să se alăture armatei ISIS, în cele mai multe cazuri fiind copiii imigranţilor musulmani care au emigrat în Occident de ani de zile și care locuiesc permanent în diferite ţări europene.

De asemenea, regăsim tineri occidentali nemusulmani sau atei care nu au nici un fel de contact cu religia islamică, și, contextual, cu ocazia recrutării lor sunt convertiţi la credinţa musulmană. Pentru aceștia din urmă, desigur, recruiter-ii au nevoie de o abordare persuasivă mult mai complexă și articulată. Tinerii care se alătură jihad-ului nu fac parte din categoria celor care cresc în ignoranţă și sărăcie, ci sunt educaţi și cu condiţie economică bună. Totodată, aceștia deţin o bună expertiză în utilizarea Internetului, au capacitatea de a realiza alegeri ideologice personale, uneori conduși de status-uri psihologice dificile și de conflicte familiale.

Drept exemplu, media internaţională prezintă un posibil hacker ISIS ce a fost identificat ca fiind Junaid Hussain, considerat a fi un jucător cheie sau lider al „Cyber Califatului” și în conexiune directă cu atacurile ISIS. Hussain a fost arestat în Marea Britanie, în 2012, pentru spargerea contului de email al fostului premier Tony Blair. Potrivit relatărilor, Hussain a părăsit Marea Britanie plecând în Siria și unde s-a alăturat ISIS. Conform informaţiilor pu blice, Junaid Hussain a fost parte a „teamp0ison”, grupare de hacking activă în 2012. Ulterior acesta a mai fost cunoscut cu apelativele online: Abu Hussain al-Britani, TriCk, iar cel mai recent cont al său de Twitter, suspendat între timp, – UmmHussain103.

Care sunt locurile și metodele de recrutare?
Putem afirma că Internetul, și, în special reţelele sociale, reprezintă nucleul central de recrutare pentru aspiranţii jihadiști, pregătiţi să treacă de la tastatura computerului la teatrele de război sirian și irakian sau să comită atentate în Occident. Sunt utilizate metode de abordare virtuală pe Twitter, Facebook sau bloguri, unde se încearcă să se înţeleagă interesul aspirantului prin răspândirea de mesaje culturale „înșelătoare”, cu difuzare aleatorie, ar care pot identifica totuși mulţi destinatari în rândul tinerilor aflaţi „în așteptare de ceva” ce le poate oferi o nouă identitate sau un ideal în viaţă. Este metoda asa numită „pânza de paianjen”, în cadrul căreia mesajele lansate sunt atractive și populare pentru cineva psihologic vulnerabil și care va fi captivat de astfel de mesaje. În faza imediat următoare se procedează la contact direct, faţă în faţă, în cadrul căruia vom regăsi asa numiţii „recrutori” care operează și în locașele de cult musulmane precum și în suburbiile marilor orașe occidentale și care sunt pregătiţi să furnizeze recomandări cu privire la modul de a obţine vize și cum se poate ajunge la ISIS sau în tabere de instruire, iar în ultima vreme se observă că acești recrutori au ajuns să organizeze inclusiv călătoria, prin furnizarea de bilete de avion, e-mailuri și numere de telefon pentru a contacta grupurile de combatanţi.

Ce fel de sisteme multimedia adoptă?
Statul islamic deţine o echipă de cameramani combatanţi care urmărește luptătorii în zonele de conflict, și mai mult decât atât, fiecare luptător, cu propriul telefon mobil realizează înregistrări video ale acţiunilor și apoi le postează pe reţelele sociale, astfel încât, fiecare adept să ia cunoștinţă în timp real de ceea ce se întâmplă: o avalanșă de informaţii. Sistemele de comunicare utilizate sunt: site-uri web oficiale care difuzeaza viziunea Islamului prin mesaje video; o revistă – Dabiq, în format atât printat cât și digital, în care există referiri la câștiguri teritoriale, eroi care au murit în luptă, interpretarea tezelor sacre, pe scurt, un adevărat ghid al Califatului; „Agenţia Islamică Nouă”, organizată exact ca orice agenţie de știri multimedia, care transmitea (până la momentul blocării sale în Internet), prin video și comunicate de presă ale purtătorilor de cuvânt ai grupurilor afiliate la statul islamic. Agenţiile de presă sunt un nod strategic al acestui tip de război cibernetic realizat prin informare și dezinformare; Hayat Media Center (casa de productie audiovizuală) unde se produc adevărate videoclip-uri bine structurate, demne de un film cinematografic. Instrumentul preferat pentru diseminarea informaţiilor provenite de la ISIS este reprezentat de canalele audiovizuale, precum YouTube, ușor de înţeles, fără a fi necesar să cunoști limba vorbită și cu impact emoţional puternic.

De asemenea, există reţele sociale precum Facebook și Twitter, care în ultimii ani au constituit cel mai rapid mod de difuzare al informatiilor, acţiunilor și evenimentelor referitoare la combatanţii aflaţi la mii de kilometri distanţă și toate acestea realizate într-un mod aproape anonim.

Suntem martorii unui război în care Internetul și spaţiul virtual în general joacă cu siguranţă un rol-determinant în ceea ce privește recrutarea, organizarea și comunicarea. Anonimatul on-line permite instruirea și diseminarea idelor teologice și militare în condiţii de siguranţă și la mare distanţă. Utilizarea unor arhive „draft” în cadrul unor simple adrese de e-mail comune pentru membrii organizaţiei asigură schimbul de mesaje fără ca e-mailul să fie expediat. Combatanţii statului islamic, fie ei virtuali sau reali, deţin conturi protejate direct de mediul virtual, astfel încât nimeni să nu știe dacă aceștia există și cine sunt în realitate, iar în cazul în care autorităţile blochează aceste conturi, acestea sunt redeschise a doua zi cu o altă identitate de user; de exemplu prin trecerea de la „#Abdul2” la „#Abdul3”.

Sarcina adeptului jihadist care utilizează Internetul este de a posta în conturile de social media (Facebook, Twitter), puse la dispoziţie gratuit, materiale video, fotografii, fișiere audio, etc.

Ulterior, casele de producţie prelevează materialele din aceste „containere” video și le prelucrează în timp real, iar apoi le postează din nou pe YouTube sau pe un alt canal video gratuit, care poate fi utilizat de către toţi suporterii din lume, și care, la rândul lor, vor posta din nou și așa mai departe într-un lanţ nesfârșit.

Ce știm despre alte grupări responsabile de atacuri cibernetice?
Analizând prudent întotdeauna atribuirile și revendicările atacurilor realizate, știm că aceste grupuri pro-Jihad sub denumiri de „Fallaga” și „Cyber Califat” au fost responsabile pentru atacurile asupra conturilor de Twitter și YouTube ale Comandamentului Central american. Cu toate că atacul s-a rezumat la vandalism și tero rism psihologic, nu ne putem permite să stăm impasibili. ISIS s-ar părea să aibă la dispoziţie cel puţin câteva unităţi cu experienţă în inginerie socială și hacking. Știri recente menţionează o așa autointitulată Divizie de Hacking a ISIS care a postat pe un site online numele, fotografiile și adrese a 100 de soldaţi americani care au luat parte la operaţiunile din Irak și Siria, îndemnând membrii și simpatizanţi ai ISIS din Statele Unite să-i omoare.

Toate acestea sunt rezultatul informaţiilor furate dintr-un server al Departamentului Apararii sau a activităţilor meticuloase de culegere de date din mediul Internet și în special din site-urile de social media?

Este probabil ca al-Baghdadi (liderul ISIS) să fi urmat modelul similar al Armatei electronice siriene, grupare considerată drept prima armată de hackeri ce a apărut în Orientul Mijlociu și care sprijină guvernul sirian al președintelui Assad, demonstrând că deţine capabilităţi și formarea de tip militar.

„Califatul virtual” constituie in mod deosebit un impuls puternic pentru recrutare și pentru construirea unor spaţii online care să reflecte extremismul din realitatea cotidiană în teritoriile ocupate din Irak, Siria, precum și din alte cîmpuri de luptă. În mod specific, suporterii pro-ISIS au fost activi într-o serie de acţiuni punctuale, de la recrutarea de adepţi in principalele reţele de socializare, cum ar fi Twitter, pînă la construirea de site-uri de socializare proprietare, unde adepţii pro-ISIS se presupune că ar fi mai protejaţi.

Înregistrat pentru prima dată la 9 martie 2014, „5elefabook.com” a fost construit ca o clona a site-ului „Facebook” dedicat adepţilor ISIS, unde aceștia să se alăture în condiţii de siguranţă, ca urmare a interzicerii unui număr semnificativ de conturi pro-ISIS în platformele Instagram, Twitter, și altele de acest gen.

Site-ul „Cartea khelafa”, numit după termenul arab pentru „califat”, a fost activ doar pentru o scurtă perioadă înainte de a fi deconectat și înlocuit cu un preaviz de închidere. Traducerea engleză a numelui site-ului, precum și anunţul de notificare în limba engleză, prezentat mai jos, sunt reprezentative pentru a evidenţia tendinţa poliglotă a site-urilor mass-media teroriste, cu un accent pe limbile Occidentale, în scopul de a atrage recruţi și atenţia mass-media occidentală.

Informaţiile Whois înregistrate în portalul GoDaddy, citate mai jos, trimit clar către „Statul Islamic – Mossul”, însă codul poștal și numărul de telefon sunt evident false.

Care sunt obiectivele ISIS?
În mediul Internet circulă o varietate de ipoteze, printre care o multitudine de hărţi care prezintă proiecte de extindere a ISIS în întreg Orientul Mijlociu, Europa de Est și în întreaga Africa central-nordică. Se pare că una dintre aceste ipoteze este aceea de a recrea un Califat islamic, cu singura intenţie de a rupe graniţele statelor din Orientul Mijlociu trasate prin intermediul acordului „confidenţial” din 1916 de către Franţa și Marea Britanie, care a divizat teritoriul după prăbușirea „Imperiul Otoman”.

Cu toate acestea, există voci care declară că ofensiva ISIS reprezintă în principal, un atu important pentru producătorii de armament, care speră să vândă o cantitate mai mare de arme monarhiilor din Golf.
Și oricum, fiecare război trebuie să aibă și un câștigător!!!

Analiza în mediul online a ISIS și capacităţilor sale cibernetice prezintă un potenţial „Cyber Califat” care este probabil încă în fază incipientă și nu are rafinament, antrenamentul și coeziunea necesară pentru a genera o ameninţare majoră la adresa infrastructurilor cibernetice majore. Cu toate acestea, unde există dorinţă va exista și o cale și pentru grupul terorist cel mai tehnologizat și prezent în zona de social media, pentru realizarea acestui deziderat și atingerea capabilităţilor necesare este probabil că ISIS va să continua să depună eforturi majore.