OMC și lumea digitală

OMC și lumea digitală

844
Pierre-Louis-Girard
Pierre-Louis Girard
Interviu cu Ambasador em. Pierre-Louis Girard

autor: Laurent Chrzanovski

Laurent Chrzanovski: OMC (Organizația Mondială a Comerțului) este o instituție despre care toată lumea vorbește, dar puțini știu cu ce se ocupă în realitate. Ați fost președinte al numeroase grupuri de lucru, în particular al celui care a privit aderarea Chinei la Organizație. Explicați-ne rolul OMC, acum și în raport cu «predecesorul» său GATT.

Pierre-Louis Girard: Organizaţia Mondială a Comerţului are trei funcţii principale. Prima este de a oferi un cadru constituit de reguli stabile și previzibile actorilor comerţului internaţional al bunurilor și serviciilor. A doua este, graţie negocierilor comerciale (sub formă de cicluri de negocieri, cum a fost Uruguay Round sau cum este acum Doha Round, sau în cadrul negocierilor speciale asupra unui subiect sau unui sector specific) de a lărgi liberalizarea schimburilor de bunuri și servicii sau de a dezvolta noile norme care se vor aplica acestor schimburi. A treia este de a pune la dispoziţie membrilor săi un sistem de rezolvare a diferendelor, sistem la care o ţară poate să apeleze de fiecare dată când estimează că un partener al ei a încălcat regulile sistemului sau a cauzat un prejudiciu intereselor sale.

În multe privinţe, OMC este o dezvoltare și o realizare parţială a obiectivelor care au fost fixate de către negociatorii Acordului General asupra Tarifelor Vamale și Comerţului (GATT) în 1947. Așadar, unul dintre scopuri care a fost imposibil de atins la vremea respectivă, acoperirea sectorului de servicii, a fost parţial realizat în cadrul Uruguay Round și a negocierii asupra serviciilor financiare, care s-a ţinut imediat după această rundă. De asemenea, un acord asupra protecţiei proprietăţii intelectuale, aplicată la bunuri și servicii, a lărgit câmpul acoperit de către regulile comerţului internaţional.

Laurent Chrzanovski: Care sunt principalele direcții de lucru ale OMC, sau cel puțin categoriile de produse și comerț de care se ocupă cu prioritate?

Pierre-Louis Girard: Principale axele de lucru nu s-au schimbat fundamental, pentru că tot ceea ce privește condiţiile de schimburi constituie un «work in progress», cum spun anglo-saxonii. Eforturile de liberalizare a comerţului produselor agricole și produselor manufacturate rămân o componentă centrală a activităţii OMC. Mai mult, de când organizaţia a fost înfiinţată disciplina in materie de achiziţii guvernamentale dar și aspectele eco-ambientale ale comerţului au căpătat o nouă dimensiune în cadrul activităţilor sale. În sfârșit, de câţiva ani OMC și membrii săi se concentrează pe dezvoltarea, cu prioritate în ceea ce privește ţările în curs de dezvoltare și în beneficiul acestora, de proceduri și programe de sprijin în tot ceea ce privește facilitarea comerţului și ușurarea procedurilor vamale și de mobilitate a bunurilor.

Laurent Chrzanovski: Summit-ul de la Cancún a marcat începutul unor ostilități deschise din partea mai multor mișcări anti-globalizare, în cadrul cărora OMC a fost unul dintre principalii țapi ispășitori, dar și ținta unor critici din partea mai multor guverne. De ce?

Pierre-Louis Girard: GATT, ca și OMC, au fost întotdeauna obiect al contestaţiilor. Acestea au fost uneori foarte violente, cum au fost în timpul Uruguay Round, de pildă, protestele agricultorilor europeni (și în particular elveţieni), japonezi și coreeni. Mai mult, toate negocierile au fost însoţite de manifestaţii, în anumite momente și de dimensiuni diferite, începând de la sfârșitul anilor 80, organizate de către ONG-uri din ţările dezvoltate și în curs de dezvoltare, din dorinţa de a-i sprjini pe aceștia din urmă, sau cel puţin pentru ceea ce ONG-urile credeau că ar reprezenta interesele acestora.

Unul din punctele culminante ale acţiunilor «anti-globalizare» a fost atins în mod clar la conferinţa ministerială de la Seattle din 1999, când o alianţă de ONG-uri în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, a mișcărilor de apărare a mediului, broaștelor ţestoase și focilor, precum și reprezentanţi ai centralelor sindicale americane AFL-CIO care denunţau «dumping-ul salarial» din partea ţărilor în curs de dezvoltare au reușit să blocheze orice activitate timp de două zile în Seattle. Cauza reală a eșecului conferinţei din Seattle a constat în faptul că ţările membre ale OMC, inclusiv ţările industrializate importante, nu au ajuns la un acord, chiar minim, pe baza căruia să înceapă o negociere.

În ceea ce privește Cancun, același fenomen de divergenţe între membrii industrializaţi importanţi, în special între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind agricultura, a permis diverșilor membri, ţări în curs de dezvoltare, să profite de promisiunile care le-au fost făcute în urmă cu doi ani la Doha de aceleași SUA și Uniunea Europeană, în special că runda de la Doha este o «rundă de dezvoltare».

Laurent Chrzanovski: În timp ce multe state favorizează acum re uniuni și grupuri bazate pe o regiune, o alianță între state sau un produs specific, cum vă explicați faptul că OMC rămâne în centrul dezbaterilor și că puteri macroregionale, cum ar fi Rusia, și-au negociat cu înverșunare aderarea, care a avut loc abia în 2012 (9 ani după Cancun)?

Pierre-Louis Girard: Foarte simplu, pentru că baza juridică care reprezintă acordurile OMC este baza multilaterală cea mai dezvoltată, mai stabilă și mai eficace pe care se pot sprijini ţările ca să-și dezvolte comerţul/schimburile și pentru a se proteja împotriva acţiunilor de pradă ale partenerilor lor comerciali. În plus, prin aderarea ca membri OMC a unor state precum China, Rusia și fostele republici ale URSS, în special, s-a dat o nouă dimensiune statutului lor ca subiect independent din punct de vedere al dreptului internaţional și ca jucător activ în dezvoltarea acestuia.

Laurent Chrzanovski: Astăzi, cu excepția materiilor prime, produsele finite sunt din ce în ce mai hibride, iar procentul de produse având o funcție de recepție/transmisie de informații este în creștere exponențială. Aceste date nu pun în pericol negocierile realizate pe «servicii» și «produse », așa cum erau acestea înainte de «internetul obiectelor»?

Pierre-Louis Girard: Acest fenomen nu este nou. Cele mai multe exporturi de bunuri au fost însoţite în trecut de elemente de servicii. Luaţi în considerare instalarea unei turbine, serviciile post-vânzare ale mașinilor textile, etc. Faptul că serviciile ar putea apărea ca un export paralel cu cel al bunului nu schimbă cu nimic faptul că ele formează un întreg. De asemenea, dacă vă cumpăraţi o mașină astăzi, probabil, aţi cumpărat posibilitatea de a utiliza simultan două servicii care sunt integrate în achiziţie: GPS și Bluetooth!

Laurent Chrzanovski: Puține țări, dar dintre cele importante (inclusiv SUA și China), apeleaza la OMC pentru a elimina barierele cu care se confruntă aceste produse, atunci când țările refuză în temeiul excepției de securitate națională – așa cum a fost definită în articolul XXIb GATT (din 30 octombrie 1948!) apoi reprodusă în 1994 (TRIPS articolul 73) și în curs de reproducere, aproape neschimbată în GATS (articolul 14bis.). Credeți că OMC se va pronunța legat de «produse», care includ atât servicii multiple cât și produsul fizic în sine?

Pierre-Louis Girard: Articolul privind securitatea naţională este un articol fundamental, dar este ușor de utilizat și de abuzat (gandiţi-vă la măsurile luate de administraţia Reagan împotriva Nicaragua). Invocarea lui implică, de obicei, consideraţii a căror valabilitate nu este ușor de evaluat. Nu văd, prin urmare, nici pe membrii OMC, nici pe Organismulul de reglementare a litigiilor să fie dispuși să arate îndrăzneală în materie.

Laurent Chrzanovski: Cum explicați lipsa de adaptare a OMC la «era digitală» în care trăim acum? Credeți că este înțelept să rămână pe conceptul de «bunuri», «servicii», «produse agricole și industriale» și «produse» și «drepturi de proprietate intelectuală care afectează comerțul» fără a deschide o fereastră specială pentru produsele sau serviciile cu valoare adaugată automatizată/digitală/trans-statală?

Pierre-Louis Girard: Bazele juridice actuale sunt clare și puternice. Pentru o posibilă dezvoltare a unei ferestre specială pentru «produsele sau serviciile cu valoare adăugată automatizată/digitală/trans-statală» ar fi nevoie ca membrii să se puna de acord în prealabil asupra a ceea ce sunt de fapt aceste produse și asupra faptului că dispoziţiile legale în vigoare, atât internaţionale (inclusiv cele ale OMC, în special) cât și naţionale (legea privind protecţia datelor, legea privind respectul pentru viaţa privată, etc.) sunt în mod clar insuficiente.

Laurent Chrzanovski: O anecdotă marcantă din timpul discuțiilor maraton pe care le-ați moderat?

Pierre-Louis Girard: Primul lucru care îmi vine în minte este o vizită la sfârșitul anilor ’90 la doamna Ministru a Comerţului Exterior Chinez. Când am intrat în biroul ei, m-a întrebat: «Așadar, domnule Ambasador Girard, ce părere aveţi despre China de azi?». La auzul acesteia, nu m-am putut abţine să nu exclam, forţând nota: «Este în plin capitalism sălbatic!». Și ea nu s-a putut abţine să nu râdă cu poftă, recunoscând astfel drumul care a fost făcut în privinţa reformelor din 1988, anul înfiinţării Grupului de lucru privind aderarea Chinei la GATT.