Violenţa sexuală: obiceiuri vechi în noua lume digitală. De ce structurile de...

Violenţa sexuală: obiceiuri vechi în noua lume digitală. De ce structurile de resurse umane trebuie să acţioneze, iar pentru statele progresiste ca Marea Britanie este ultima șansă pentru a lua poziţie!

351

autor: Laurent Chrzanovski

În perioada ultimelor luni, toată atenţia celor mai buni specialiști europeni în domeniul securităţii cibernetice și a jurnaliștilor, s-a concentrat pe trei subiecte majore:

  1. consecinţele și lecţiile învăţate după atacurile recente cunoscute sub numele de WannaCry și GoldenEye
  2. războiul informaţional global „4.0”, concentrat pe fenomenul „fake news” și efectele sale asupra ecosistemului social-economic
  3. impactul generat de noile reglementări europene (GDPR, PSD2, NIS).

Laurent Chrzanovski

Deoarece subiectele de mai sus ocupă spaţiul public, relaţiile dintre noile „variante digitale” profesionale și private ale persoanelor adulte rămân în continuare abordate la un nivel superficial sau chiar deloc.
La nivelul celor mai multe organizaţii de afaceri, instituţii sau ţări, departamentele de Resurse Umane, a căror principală sarcină este să angajeze cel mai bun candidat pentru o anumită poziţie și să rezolve potenţialele conflicte interpersonale între angajaţi, au eșuat în încercarea de a implementa un nivel de bun simţ pentru educarea comportamentului în lumea digitală.
Ca multe alte profesii care existau cu mult înaintea apariţiei Internetului, specialiștii HR au înţeles în mod eronat faptul că o dată cu extinderea fără precedent a lumii digitale „2.0”, totul s-a schimbat, iar caracterul anonim al comportamentului indecent sau criminal online la locul de muncă nu reprezintă una dintre priorităţile lor principale.
Aceeași înţelegere eronată se aplică și autorităţilor de aplicare a legii din cele mai multe state, a căror principală sarcină este să rezolve activitatea criminală cu care se confruntă persoanele fizice. În acest domeniu, numărul de agenţi pregătiţi pentru a înţelege impactul transformării digitale a societăţii este foarte limitat, prin comparaţie cu numărul agenţilor implicaţi în programe de formare pentru abordarea criminalităţii clasice.
Totuși, sunt două domenii în care majoritatea autorităţilor de aplicare a legii au investit resurse semnificative, umane și tehnologice: serviciile destinate identificării pedofililor și unităţile specializate în combaterea fraudelor online.
Ilustrat prin date extrase din sute de cazuri reale, studiul magistral realizat de Anastasia Powell și Nicola Henry1 asupra violenţei sexuale împotriva femeilor în era digitală, ne lasă cu un gust amar și un sentiment de revoltă, în special având în vedere numărul semnificativ de victime și impactul generat de astfel de fapte în viaţa lor.
Cercetarea are la bază studiul paralel privind manifestările acestui fenomen în Marea Britanie și Australia, alese datorită abundenţei de date disponibile (încă nevalorificate corespunzător) și pentru diferenţele socio- culturale. Exemple punctuale din SUA, Canada, Noua Zeelandă și alte state completează imaginea creată de autori.
Alegerea menţionată este valoroasă, deoarece prezintă în oglindă realităţile unei ţări importante din „Vechea Europă”, cu o cultură și mentalităţi înrădăcinate într-un trecut extrem de bogat din punct de vedere guvernamental, filozofic și juridic, și, de cealaltă parte, o „Ţară nouă”, cu propria identitate, în cadrul căreia cultura adaptării este foarte importantă, reprezentând un mix social multicultural de succes care se află într-o permanentă transformare.
Un mesaj cheie care trebuie înţeles de orice profesionist în domeniile HR, aplicarea legii, sociologie etc. este subliniat clar în cercetarea menţionată:
Instrumentele digitale nu au creat sau schimbat dramatic natura infracțiunilor sau agresiunilor cu caracter sexual. Principala diferență raportată la perioada anterioară Internetului este generată de faptul că noile tehnologii facilitează, în egală măsură, agresiunea și amplifică efectele acesteia.
O altă consecinţă directă și provocare generată de utilizarea în masă a mijloacelor de comunicare digitale este determinată de procentajul scăzut al victimelor care se prezintă într-o secţie de Poliţie pentru a formula o plângere, de cele mai multe ori din cauza unei înţelegeri greșite a faptelor și credinţei că poartă o parte a responsabilităţii.
Cercetarea a identificat cifre îngrijorătoare privind cele mai importante modificări comportamentale într-o nouă lume a hărţuirii. În ziua de astăzi, violenţa sexuală împotriva femeilor la locul de muncă a atins, în Australia, Marea Britanie și SUA, același procend ca faptele de violenţă domestică raportate (între 6% și 8% din totalul cazurilor – p.249). Acest rezultat este mic totuși prin comparaţie cu agresiunile anonime prin mijloace electronice (între 27% și 38% din cazuri) sau cu cele săvârșite de către prieteni/ cunoștinţe (între 18% și 26% din cazuri).
Aceste statistici sunt îngrijorătoare, evidenţiind faptul că, în noua realitate generată de tehnologie, agresiunile la locul de muncă precum și cele generate de către prieteni/cunoștinţe, realizate prin utilizarea de mijloace electronice, au crescut exponenţial, prin comparaţie cu perioada anterioară Internetului, când predominau abuzurile domestice și infracţiunile săvârșite de persoane total necunoscute.
Anonimitatea oferită de tehnologie și relativa dificultate de a preveni în lumea digitală impactul în lumea fizică a unei agresiuni creează dificultăţi majore în identificarea unor mecanisme instinctuale de identificare a agresorilor și autoprotecţie, deoarece statistic agresiunile cele mai relevante în acest domeniu sunt generate de persoane cunoscute, în special de colegi de muncă.
O altă problemă subliniată în cadrul studiului de referinţă, care generează transferul acestui tip de criminalitate din lumea reală în online, este reprezentată de inechitatea constantă socio-profesională între bărbaţi și femei. Această realitate ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare majoră pentru factorii de decizie din ţările scandinave și lumea anglo-saxonă, adesea date drept exemple globale privind promovarea egalităţii între genuri, dar reprezintă de fapt cele mai violente ţări din Uniunea Europeană din această perspectivă: din cauza libertăţii de expresie, mesajele care promovează egalitatea sunt în mod evident îngropate de numărul uriaș de mesaje generate de diversele canale electonice (web, blogs, etc.) care promovează ura între genuri.
Conform analizei, în Australia situaţia este și mai gravă. Această ţară a fost în mod frecvent considerată un pionier în implementarea de noi metode de luptă împotriva hărţuirii de orice natură și agresiunilor sexuale împotriva adulţilor și copiilor, cu instrumente eficiente și instituţii puternice dedicate protecţiei minorilor.
Astfel, Europa ar trebui să ia acest studiu ca referinţă pentru a înţelege toxicitatea deciziei luate la nivel global de a crea nișe diferite de abordare pentru adulţi și copii. Această greșeală majoră, adesea justificată de motive electorale și viziune pe termen scurt, a determinat ca resurse uriașe umane și tehnologice să fie, ca în Australia, orientate către protecţia copiilor, abandonând adulţii unor organizaţii non-profit subfinanţate și ineficiente.
Astfel, studiul identifică faptul că mai mult de 80% din problemele și infracţiunile care pun probleme minorilor sunt similare, sau au corespondenţă sau originea în lumea adulţilor. Mai mult, lumea adulţilor este de departe mai complexă și mai puţin structurată decât lumea minorilor, ceea ce înseamnă că trebuie abordată de la 0 din perspectiva conștientizării riscurilor și educaţiei de bază, pentru recuperarea zecilor de ani pierduţi, continuând în paralel campaniile de prevenire a riscurilor ce se manifestă împotriva minorilor.
Concluzia autorilor, deși accentuează gravitatea situaţiei, oferă și soluţii pe termen lung: „Tehnologiile de comunicare moderne ne oferă o perspectivă înfricoșătoare a prejudecăţilor rasiale, sexuale, legate de originea socială care continuă să pătrundă în conștiinţa colectivă; în mod paradoxal însă, aceleași tehnologii ne oferă o gamă provocatoare de instrumente și platforme care facilitează activismul, justiţia informală și intervenţia justă” (p.290).
Revenind la Marea Britanie, se evidenţiază nevoia de intervenţie imediată: contrar Poloniei și Europei Mediteraneene, care au cel mai scăzut nivel al infracţionalităţii cu tentă sexuală (analiză2 realizată asupra numărului de persoane spitalizate sau decedate și prin raportare la populaţia fiecărui stat, nu prin utilizarea eronată a numărului de plângeri depuse la autorităţi). Această realitate a fost confirmată în 2014 prin analiza datelor realizată de Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale (European Union Agency For Fundamental Rights), pe un eșantion semnificativ de 43.000 femei3. Situaţia din Marea Britanie este foarte gravă, fiind clasată pe cea de-a cincea poziţie privind cele mai „violente sexual” ţări, alături de Franţa, după Danemarca, Finlanda, Suedia și Olanda.
Ce lovitură și semnal de alarmă pentru convingerile tradiţionale privind care sunt cele mai „periculoase ţări”! Fiecare cetăţean ar trebui să știe că toleranţa de gen sau etnică care se manifestă în Londra sau Amsterdam este pe cale să se transforme într-un coșmar al violenţei colaterale ascunse.
Există, prin urmare, o mare și imediată nevoie, așa cum rezultă fără echivoc din rezultate studiului, pentru un plan de acţiuni reale și concrete coordonate de stat, dar în apropiată cooperare cu organizaţiile/entităţile cele mai relevante din zona privată.
România, în schimb, se află într-o poziţie similară Italiei sau Spaniei, cu un nivel sub media EU a infracţionalităţii cu tentă sexuală, așadar o acţiune imediată și concertată din partea actorilor publici și privaţi poate să aducă rezultate rapide și să prevină creșterea fenomenului.
Analiza realizată de Anastasia Powell și Nicola Henry demonstrează că mijloacele pentru a lupta împotriva tendinţei de înrăutăţire a situaţiei pre- zentate există… prin utilizarea de mijloace similare celor care permit existenţa acestui fenomen. Ei demonstrează cum programe utile ca „justiţia digitală” sau „justiţie prin recunoaștere” pot fi funcţionale, aceste concepte având drept obiectiv diseminarea de informaţii referitoare la cazuistică și exemple reale, texte educaţionale cu scop de prevenire, sprijin prentru victime etc.
Dacă ONG-urile, sectorul privat și statul contribuie la propagarea acestor mesaje, fenomenul „survivor selfie” poate deveni rapid viral și poate atinge o proporţie uriașă a populaţiei, prin creșterea nivelului de curiozitate privind înţelegerea acestui tip de infracţionalitate.
Sistemul academic trebuie de asemenea să facă progrese relevante, acceptând să se reformeze în vederea adaptării la realităţile zilei de astăzi și pentru a putea oferi societăţii specialiști și resurse pentru a putea preveni riscuri care se pot manifesta la nivelul ecosistemului uman al oricărei organizaţii4.
De asemenea, având în vedere noile strategii din domeniul resurselor umane, companiile private pot utiliza noua abordare privind protecţia propriilor echipe, într-un avantaj competitiv semnificativ.
Dacă, într-o companie, capabilităţile din domeniul HR ar fi completate printr-o cooperare mai apropiată cu departamentele de securitate (CISO, CSO), care deja folosesc aceleași instrumente pentru evitarea exploatării vulnerabilităţilor angajaţilor prin metode de inginerie socială, protejarea angajaţilor și identificarea comportamentelor cu un nivel ridicat de risc ar putea deveni sarcini mult mai ușor de realizat.
Chiar dacă, din modestie, autorii repetă, de la prima la ultima pagină, că cercetarea lor este o simplă abordare tehno-feministă cu o perspectivă criminologică, metodo- logia lucrării, relevanţa analizei, și, nu în ultimul rând, modul cuprinzător de a examina un fenomen precis dar extrem de complex cum ar fi violenţa sexuală împotriva femeilor oferă o adevărată operă de artă și de referinţă în acest domeniu.
Acest studiu ar trebui citit de orice profesionist care are de gestionat echipe mari sau care este responsabil cu integrarea și interacţiunea socio-profesională a angajaţilor. Ar trebui să devină obligatoriu pentru profesioniștii în domeniul resurselor umane și să fie utilizat ca referinţă în cadrul programelor universitare în domeniul afacerilor.
Mai mult, este necesară o conștientizare urgentă a faptului că violenţa sexuală, ca și sinuciderile sau jihadismul, are din ce în ce mai mult o componentă digitală de durată destul de lungă înainte de trecerea la actul propriu-zis, în consecinţă poate fi prevenită – într-o proporţie importantă – printr-un studiu atent al mesajelor vehiculate prin chat-uri și reţele sociale și prin acţiuni concrete de conștientizare adresate societăţii civile și mediilor profesionale.

1 Anastasia Powell, Nicola Henry, Sexual Violence in a Digital Age (Palgrave Studies in Cybercrime and Cybersecurity), Melbourne 2017 (323 pp.)
2 Cercetare a unor think tank-uri europene, în derulare, încă nepublicată. Dorim să mulţumim interlocutorilor din agenţiile franceze de aplicare a legii care ne-au împărtășit aceste informaţii.
3 http://fra.europa.eu/en/publications-and-resources/data-and-maps/survey-data-explorer-violence-against-women-survey
4 În acest sens, printre puţinele cazuri de implementare cu succes, urmăriţi proiectul de pionierat și transdisciplinar al Rutgers University (NJ, USA): http://endsexualviolence.rutgers.edu/

Laurent Chrzanovski

Cu un doctorat în Arheologie Romană obținut la Universitatea din Lausanne, o diplomă de cercetare postdoctorală în istorie și sociologie la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca și o abilitare UE în a coordona doctorate în istorie și științe conexe, Laurent Chrzanovski este co-director de doctorate la școala doctorală la Universitatea Lyon II Lumière și susține regulat cursuri post-doctorale în cadrul mai multor universități importante din UE; fiind de asemenea, profesor invitat la Universitățile din Fribourg, Geneva și Sibiu. Laurent Chrzanovski este autor/editor a 18 cărți și a peste o sută de articole științifice. În domeniul securității, este membru al „Roster of Experts” al ITU, membru al think-tank-ului „e-Health and Data Privacy” sub egida Senatului Italian, și manager al congresului anual „Cybersecurity in Romania. A macro-regional public-private dialogue platform”.